- divinitáte
- s. f., g.-d. art. divinitäţii; pl. divinitäţi
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
divinitáte
Look at other dictionaries:
divinitate — DIVINITÁTE, divinităţi, s.f. 1. Fiinţă imaginară cu însuşiri supranaturale, socotită drept cârmuitoare a lumii; Dumnezeu, zeu. 2. Esenţă divină; dumnezeire. – Din fr. divinité, lat. divinitas, atis. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX… … Dicționar Român
zeitate — ZEITÁTE, zeităţi, s.f. Divinitate păgână; zeu, zeiţă.[pr.: ze i ] – Din zeu (după divinitate). Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ZEITÁTE s. (bis.) divinitate, Dumnezeu, idol, zeu, (înv.) bolovan, boz, chip, făptură, simulacru,… … Dicționar Român
dumnezeu — DUMNEZÉU, (rar) dumnezei, s.m. 1. Fiinţă supranaturală, considerată în credinţele religioase drept creatoare a lumii şi cea care determină destinul oamenilor. ♢ loc. adj. Bătut de Dumnezeu = năpăstuit, nenorocit. ♢ expr. Încotro (sau unde, cum)… … Dicționar Român
idol — ÍDOL, idoli, s.m. Divinitate păgână; (concr.) chip, figură, statuie reprezentând o asemenea divinitate şi constituind, în religiile politeiste, obiecte de cult religios. ♦ fig. Fiinţă sau lucru care reprezintă obiectul unui cult sau al unei mari… … Dicționar Român
zeu — ZEU1 interj. v. zău. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ZEU2, zei, s.m. Divinitate păgână; idol. ♦ fig. Om cu însuşiri fizice şi morale excepţionale. ♦ (fam.; ir.) Om cu putere, cu influenţă (politică); şef, conducător. ♢ expr. A… … Dicționar Român
ГУГО СЕН-ВИКТОРСКИЙ — [лат. Hugo de St. Victore; Гуго Парижский, Hugo Parisiensis] (после 1096 11.02.1141, Париж), средневек. философ, католич. богослов, мистик, глава сен викторской богословской школы. Жизнь О жизни Г. С. В. сохранились скудные сведения; точно не… … Православная энциклопедия
acolit — ACOLÍT, Ă, acoliţi, te, subst. 1. s.m. şi f. Persoană care urmează, care ajută pe cineva (într o acţiune, într un domeniu de activitate). ♦ Părtaş, complice la o uneltire (criminală). 2. s.m. Slujitor de rang inferior din clerul catolic, având… … Dicționar Român
brahmanism — BRAHMANÍSM s.n. Religie antică indiană întemeiată pe Vede, al cărei zeu suprem era Brahma. – Din fr. brahmanisme. Trimis de valeriu, 21.03.2003. Sursa: DEX 98 BRAHMANÍSM s. (bis.) vedism. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime … … Dicționar Român
iluminism — ILUMINÍSM s.n. 1. Mişcare ideologică şi culturală, antifeudală, desfăşurată în perioada pregătirii şi înfăptuirii revoluţiilor din sec. XVII XIX în ţările Europei, ale Americii de Nord şi ale Americii de Sud şi având drept scop crearea unei… … Dicționar Român
invoca — INVOCÁ, invóc, vb. I. tranz. 1. A chema în ajutor (mai ales o divinitate). 2. A cita ceva în favoarea sa, a se referi la ceva ce poate servi cuiva ca argument în susţinerea unei afirmaţii. – Din fr. invoquer, lat. invocare. Trimis de valeriu,… … Dicționar Român
